Despre Cancer

 

I. Dicționar de termeni

Celulele organismului: elementele constitutive ale corpului uman. Nu se văd cu ochiul liber, doar la microscop.
Cancer sau tumoră malignă: boală a organismului în care celulele se înmulțesc la nesfârșit, necontrolat. În timp ele, pornesc “€œla plimbare” în corp pe diverse căi (vase sanguine, limfatice, nervi, fascii,etc) și determină ceea ce numim metastaze.
Biopsie: prelevarea unui mic fragment de țesut (din tumoră) pentru a fi studiat la microscop și a confirma prezența celulelor canceroase. Fragmentul este studiat, uneori se efectuează și teste genetice pentru a caracteriza cât mai bine tipul de celulă canceroasă, lucru absolut necesar pentru succesul tratamentului ulterior.
Stadializare: teste de laborator sau radiologice care determină cât de extinsă este boala în organism.
Chimioterapie: tratament cu medicamente, în perfuzie, pe cale orală, etc pentru tratamentul cancerului. Fiind un tratament care se administrează pe cale generală, va avea efect asupra tuturor celulelor canceroase prezente în organism.
Radioterapie: tratamentul cancerului cu raze X. Este un tratament care acționează doar asupra regiunii iradiate.
Tratament neoadjuvant: tratament-chimioterapie sau/și radioterapie administrat înainte de chirurgie pentru a reduce mărimea tumorii și a trata eventualele celule metastatice la distanță.
Tratament adjuvant: chimioterapie sau/și radioterapie administrate după intervenția chirurgicală în scopul prevenirii recidivei cancerului.

 

II. Ce este cancerul

Cancerul sau tumorile maligne apar atunci când celulele corpului nostru se înmulțesc la nesfârșit. Celulele normale au un așa numit ciclu de viață. Mecanismele de control ale corpului nostru, unde un loc important îl deține sistemul imunitar, controlează acest ciclu de viață celular. Acest control al ciclului de viață celular este defectuos în cancer din diferite motive și astfel apare înmulțirea necontrolată a celulelor. Proliferarea necontrolată poată să apăra la oricare din celulele organismului. Uneori această proliferare celulară rămâne într-un organ din corpul nostru și atunci proliferarea se numește benignă. Alteori celulele se răspândesc în organism și determină metastaze. Atunci tumoră este malignă sau canceroasă.

 

III. Diagnostic și examinări/analize

Indiferent de analiză sau examinarea radiologica efectuată, pentru un diagnostic de cancer este nevoie de o probă de biopsie. Aceasta este singură modalitate de confirmare a cancerului în prezent. În afara studierii la microscop, se efectuează teste speciale, denumite de imunohistochimie și dacă este posibil genetice pentru a caracteriza cât mai bine celulele din care este formată tumora malignă.

După confirmarea bolii, etapa următoare este stabilirea extinderii bolii în organism. Pentru aceasta se efectuează examinări în funcție de localizarea și de tipul de cancer. Aceste examinări pot fi: tomografie computerizată (CT), rezonanță magnetică nucleară (RMN), tomografie cu emisie de pozitroni (PET), scintigrafie osoasă, ecografie, radiografie, alte tipuri de teste specifice imagistice sau de laborator.

Analizele de laborator pot fi extinse în funcție de tipul de cancer pentru a putea determina mai bine afectarea organismului bolnav.

Alte tipuri de examinări specifice cum sunt gastroscopia, colonoscopia, etc se efectuează pentru depistarea și determinarea extinderii bolii în cazul tumorilor digestive.

 

IV. Metode de tratament

Există mai multe tipuri de tratament ale cancerului care pot fi administrate în secvențe diferite. Cele trei tipuri mari de tratament sunt: chirurgia, chimioterapia și radioterapia. Uneori este nevoie de chimioterapie înainte de a efectua secvența chirurgicală sau de combinația celor două metode, chimioterapia cu radioterapia.
Tipul de tratament ales sau secvența în care sunt administrate fiecare din acestea depind de mai mulți factori:

  • Tipul de cancer și dimensiunile tumorii primare
  • Localizarea în organism
  • Existența metastazelor
  • Starea generală a pacientului

 

A. Chirurgia

Chirurgia are rolul de a îndepărta complet tumora din organism. Dacă acest lucru nu se poate efectua la prezentarea pacientului, în unele situații se efectuează un tratament înainte de operație, care poate fi chimioterapia, radioterapia sau o combinație a celor două tratamente. În anumite localizări tumorale o îndepărtare parțială a țesutului tumoral poate fi acceptată, așa cum sunt unele tumori ovariene, dar principiul îndepărtării complete a tumorii din organism este foarte important pentru a obține rezultatele dorite.

Un alt principiu important al abordării chirurgicale actuale este că amploarea țesutului îndepărtat împreună cu tumoră nu garantează întotdeauna vindecarea. Acest nou principiu este aplicat cu succes în stadiile incipiente ale tumorilor mamare. În urmă cu peste 20 de ani s-a demonstrat că nu este necesară îndepărtarea în totalitate a sânului, atunci când tumora este de mici dimensiuni.

 

B. Radioterapia

Radioterapia este un tratament cu raze X de mare energie și în general sunt generate de aparate cum sunt acceleratorul liniar sau cobaltul. Este un tratament care nu are efecte asupra întregului organism decât în anumite tipuri de iradiere care afectează anumite organe cum sunt ficatul, rinichiul, creierul. Este un tratament care se aplică singur sau în combinație cu chimioterapia, cu scopul vindecării tumorii. Uneori această combinație este folosită pentru a facilita chirurgia în scopul asigurării atât a confortului intervenției chirurgicale cât și a creșterii posibilității de vindecare. Alteori este administrate după actul chirurgical tot în scopul creșterii posibilității de vindecare.

Înainte de administrare este necesară efectuarea unui “plan de iradiere”, astfel încât să fie iradiată doar zona care este interesată și cât mai puțin din țesutul sănătos din jur. Acest procedeu se efectuează cu ajutorul unui aparat numit simulator. Acesta, uneori cu ajutorul unui tomograf computerizat încorporat, ia imaginile de care este nevoie pentru a efectua în cele mai bune condiții planul de iradiere. Este un proces care poate dura câteva zile și este obligatoriu înaintea radioterapiei. Radioterapia poate dura mai multe săptămâni, cu excepția situațiilor în care este administrată pentru situații paliative cum sunt sângerarea sau durerea când sunt suficiente câteva zile sau chiar o singură ședință de iradiere.

Tratamentul nu determină pacienții să devină “radioactivi” și să fie un pericol pentru cei din jur.

 

C. Chimioterapia

Este un tratament cu medicamente injectabile sau pe cale orală. Uneori se asociază mai multe medicamente pentru a obține rezultatul dorit. Poate fi administrată cu scop de vindecare, înainte sau după o intervenție chirurgicală. De asemenea uneori se asociază cu radioterapia tot în scop de vindecare sau pentru a asigura posibilitatea unei intervenții chirurgicale. Tratamentele se administrează în cicluri, la intervale de 3 săptămâni cel mai frecvent. Perioadele între cicluri sunt pentru a lăsa timp diverselor organe ale corpului să se refacă după tratament. Majoritatea acestor tipuri de tratamente, atunci când sunt injectabile nu necesită spitalizare peste noapte. Cele mai frecvente efecte adverse ale chimioterapiei sunt următoarele: infecțiile, senzație de slăbiciune, “gura încărcată”, pierderea apetitului, uneori pierderea părului.

 

V. Studii clinice

În România, studiile clinice se desfășoară conform legislației internaționale denumită GCP-ICH, și legislației românești în vigoare.
În continuare, conform traducerii din aceste documente sunt prezentate cele mai importante informații pentru persoanele interesate.
Un studiu clinic este orice investigație efectuată asupra pacienților (“€œsubiecți”), pentru a descoperi sau a confirma efectele clinice, farmacologice și/sau alte efecte farmacodinamice ale unuia sau mai multor medicamente pentru investigație clinică și/sau pentru a identifica orice reacție adversă la unul sau mai multe medicamente pentru investigație clinică și/sau pentru a studia absorbția, distribuția, metabolismul și eliminarea unuia sau mai multor medicamente pentru investigație clinică în vederea evaluării siguranței și/sau eficacității lor; studiile clinice pot fi efectuate într-un centru unic sau în centre multiple, într-una sau mai multe țări.

Sponsorul

Este o persoană juridică ce inițiază și conduce singur sau în colaborare, un studiu clinic și sub a cărei conducere medicamentul pentru investigație clinică este administrat subiectului studiului.

Investigatorul

Este un medic sau o persoană care exercită o profesiune agreată în România în vederea desfășurării studiilor clinice conform legislației în vigoare, pe baza cunoștințelor științifice și a experienței în domeniul îngrijirii pacienților pe care le necesită aceasta; investigatorul este responsabil de desfășurarea studiului clinic într-un centru, iar dacă, într-un centru, studiul este efectuat de o echipă, investigatorul este conducătorul echipei și poate fi numit investigator principal.

Regulile de bună practică în studiul clinic:

Sunt un standard în funcție de care se face proiectarea, conducerea, desfășurarea, monitorizarea, auditul, înregistrarea, analiza și raportarea studiului clinic, care constituie garanția atât a credibilității și corectitudinii datelor și rezultatelor raportate, cât și a faptului că sunt asigurate drepturile și integritatea subiecților că și confidențialitatea datelor privind pacienții.

 

Protocolul de studiu clinic:

Descrie obiectivul/obiectivele, concepția, metodologia, aspectele statistice și organizarea studiului; aici sunt incluse și versiunile sale și amendamentele care apar ulterior.

Medicamentul pentru investigație clinică:

Formă farmaceutică a unei substanțe active sau placebo care este testat ori se utilizează ca referință într-un studiu clinic, inclusiv medicamentele având deja autorizație de punere pe piață dar care sunt utilizate, prezentate sau ambalate diferit în raport cu forma autorizată ori care sunt utilizate pentru o indicație neautorizată sau în vederea obținerii de informații mai ample asupra formei autorizate.

Consimțământul exprimat în cunoștință de cauza:

Decizie, care trebuie să fie scrisă, datată și semnată, de a participa la un studiu clinic, luată de bună voie și după ce au fost primite toate informațiile necesare despre natura, semnificația, consecințele și riscurile posibile, precum și documentația necesară, de către o persoană capabilă să-și dea consimțământul sau, dacă este vorba despre o persoană care nu este în măsură să o facă, de către reprezentantul sau legal; dacă persoana implicată nu este capabilă să scrie, ea poate să-și dea, în cazuri excepționale prevăzute de legislația națională, consimțământul verbal în prezența a cel puțin unui martor.

 

Autor:
Dr. Udrea Adrian,
Medic primar oncologie medicală
Director Medical al Clinicii Medisprof